1. Sens denotativ- "teiul"; Sens conotativ- "floare".

2. Rolul cratimei din versul "Si trimit cuvinte-n vant" este de a pastra masura versurilor, ritmul si muzicalitatea poeziei. Cratima leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2) si marcheaza absenta vocalei "î": "cuvinte-n";

3. Polisemia cuvantului "floare": *Floarea preferata a mamei s-a uscat. *Mi-am cumparat o fusta cu flori mari pe poale. Iarna a pictat flori de gheata pe geamuri. Marul din spatele casei a dat în floare.

4. Prezenta eului liric este evidentiata prin

- pronume la persoana I sing.: "eu", "ma" si verbe la persoana I singular: "trec", "nu ma uit", "încep", "trimit";

- adresarea directa, prin prezenta pronumelor si verbelor la persoanei a II-a singular: "tu", "soptesti", "duci cu tine", "smulgi", "tale", "stii".

5.Imaginarul poetic romantic: "floarea tarmului", "vis nebun", "izvor de canturi dulci".

6. Tema iubirii; motivele romantice: izvorul, teiul, visul.

7. Metafora personificatoare "izvor de canturi dulci" compune o imagine auditiva si sugereaza ideea ca soapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare si tainice de iubire. Aceasta metafora, este alcatuita din termeni specific eminescieni, motivul romantic "izvor" si epitetul "(canturi) dulci".

8. Ultima strofa a poeziei "Ce soptesti atat de tainic…" de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului, epitetul personificator "Vis nebun" sugerand faptul ca iubirea este un sentiment efemer, idee exprimata prin metafora "florii": "Floarea cade, rece cantu-i". Speranta revigorarii iubirii s-a stins, inversiunea "desarte vorbe!" si semnul exclamarii ilustrand disperarea eului liric care sufera pentru iubirea pierduta. Certitudinea eului liric este singulara, el îsi doreste sa se poata elibera de chinurile sentimentului, idee exprimata printr-o exclamatie retorica: "Si eu stiu numai atata/ C-as dori odat'sa mantui!". În ceea ce priveste prozodia, strofa este un catren, masura versurilor este de 8 silabe, iar ritmul este trohaic.

9. Versurile "Scrisa-i soarta mea în cretii/ Întristatei mele frunti" exprima conditia omului de geniu, caruia îi sunt harazite suferinta si tristetea pentru neputinta de a-si împlini idealurile înalte. Soarta nefericita a geniului este ilustrata prin imaginea vizuala a ridurilor de pe fruntea plina de ganduri profunde, de idei superioare, sugerand totodata curgerea implacabila a timpului.

10. Expresivitatea poeziei "Ce soptesti atat de tainic…" de Mihai Eminescu este sustinuta de verbele aflate la timpul prezent: "soptesti", "smulgi", "duci", "trece", "nu spun", "încep", care releva o continua stare de agonie, întrucat moartea este inevitabila, omul este efemer în raport cu eternitatea naturii, prezente în poezie prin "izvor", "munti". Aceasta permanentizare a sentimentelor eului liric: "Scrisa-i soarta mea în cretii / Întristatei mele frunti", este accentuata de verbele la gerunziu: "repezind", vajaind". Viata omului este limitata, verbele ce intra în componenta expresivitatii poeziei avand rolul de a introduce într-un timp continuu, de a permanentiza sentimentele de tristete, de agonie ale eului liric, fara sa se întrevada o finalizare a acestei stari.

Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirma scriitorul Marin Preda, în lucrarea "Creatie si morala": "Entuziasmul este foarte necesar, mai ales cand faci primii pasi", întrucat însufletirea are o importanta deosebita atunci cand omul se afla la început de drum în ceea ce priveste împlinirea unui ideal, a unei dorinte, a unor planuri.

În primul rand, entuziasmul este un real impuls atunci cand se începe o afacere, o noua forma de învatamant ori un alt serviciu. Personal, elanul ma stimuleaza foarte bine, ma ajuta sa continui ceea ce am început, sa-mi doresc îndeplinirea scopului ales, desi, pe parcurs, pot sa fie diverse piedici. Consider ca pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal, este nevoie de o sclipire cat de mica de exaltare, de pasiune. Prin urmare, entuziasmul poate suplini lipsa de experienta si este o stare absolut necesara pentru victoria finala.

Probabil ca multi oameni de stiinta nu ar fi reusit sa faca atatea descoperiri daca nu simteau avant si fervoare în munca de cercetare, actorii nu ar fi atat de expresivi si de talentati daca n-ar fi dominati de pasiune, de înflacarare în misiunea artistica.

În concluzie, "entuziasmul este foarte necesar, mai ales cand faci primii pasi", deoarece, în viata, este nevoie de pasiune, de impulsuri, de exaltare, de avant ori de cate ori îti propui sa faci ceva important pentru tine, pentru ceilalti.